Adeseori fiinţele robite şi supuse se răzvrătesc împotriva stăpânirii tot pentru păcate. Vezi-l pe Adam când încă nu păcătuise şi când avea toate fiarele roabe şi supuse şi le chema pe nume ca pe nişte robi. Dar când şi-a murdărit chipul prin păcat, atunci fiarele nu l-au mai recunoscut şi supuşii au devenit vrăjmaşi pentru el. Şi aşa cum un câine se supune celui din casă care îl hrăneşte şi se teme de el, dar dacă deodată îl vede având faţa înnegrită sau purtând o mască străină pe chip, atunci se repede ca asupra unui străin şi vrea să îl sfâşie în bucăţi. La fel şi Adam, cât timp şi-a păstrat faţa după chipul lui Dumnezeu, fiarele i se supuneau ca nişte roabe, dar când şi-a murdărit faţa prin neascultare, acestea, nerecunoscându-şi stăpânul, l-au duşmănit ca pe un străin. Astfel că şi răzvrătirea robilor este răsplata păcatelor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 21)