Iată câteva soluţii pentru a trăi în armonie alături de omul drag:

Nu lua niciodată decizii de unul/una singur,-ă!

Regula de aur a unei familii fericite este luarea deciziilor de comun acord. De pildă, ea vrea să petreacă vacanţa în Turcia, în vreme ce el preferă Grecia. Atât concediul în Turcia, cât şi cel în Grecia costă 2 000 de euro. Ce e de făcut? Dacă niciunul dintre ei nu renunţă la dorinţa lui, decizia nu trebuie luată în acel moment. În caz contrar, se va naşte conflictul.

L-am întrebat odată pe înţeleptul părinte Nicodim Ravaru, care a trăit în Sfântul Munte Athos, cum să facem să luăm decizii corecte în familie, iar el mi-a răspuns aşa: „Cel mai credincios trebuie să conducă; acesta este mai înţelept, pentru că este luminat de Duhul Sfânt şi ia cele mai bune decizii”. Întrucât se hrănesc din relaţia lor cu Dumnezeu, femeile sunt de multe ori mai inspirate în luarea unor hotărâri importante. Sigur că şi bărbaţii pot fi mai luminaţi. Esenţiale sunt, aşa cum spuneam, limpezimea şi obiectivitatea care vin din legătura vie cu Dumnezeu.

Mai mult chiar, în familie (şi nu numai) este esenţial să accepţi şi părerea celuilalt. Se întâmplă frecvent să avem sentimentul că numai ce spunem noi este adevărat. Or, viaţa şi desfăşurarea ulterioară a lucrurilor ne arată că nu e deloc aşa. E firesc şi benefic ca şi celălalt să îşi susţină punctul de vedere, iar de aici pot decurge discuţiile şi rezolvările fericite pentru orice problemă apărută: „Fără mânie şi părtinire”, dialogul ajută la găsirea adevărului.

Este foarte important să acceptăm că suntem imperfecţi şi că în unele situaţii fiinţa iubită poate avea o soluţie mai bună pentru chestiunea pe care o avem de rezolvat. Dacă eşti de acord cu ea, te smerești, înţelegi, accepţi şi consimţi că nu ai întotdeauna dreptate – un lucru firesc de altfel.

Cei care au numai certitudini şi îşi susţin inflexibil şi categoric punctele de vedere – chiar şi atunci când acestea nu sunt realiste – dau dovadă fie de prostie şi de îngustime a minţii, fie de mult orgoliu. Când spui „Eu am dreptate!”, „E cum zic eu!”, „Facem cum spun eu!”, nu faci decât să-i îndepărtezi pe toţi de lângă tine, mai cu seamă pe fiinţa iubită, cea mai afectată de un asemenea comportament.

Prin urmare, ţine cont de puterea argumentului! Spunându-i soţului tău/soţiei tale: „Ai dreptate, dragul meu/draga mea!”, te smereşti în faţa adevărului obiectiv şi contribui astfel la păstrarea sau la restabilirea păcii dintre voi.

Ascultă-ţi aproapele şi oferă-i soluţii!

Dacă îţi iubeşti cu adevărat soţul/soţia, ascultă-l/-o cu toată inima! Fii alături de el/ea atunci când are o problemă de discutat sau când simţi că un necaz îl/o apasă! Neliniştea lui/ei nu trebuie să te lase indiferent,-ă...

Poţi fi cel mai bun prieten/cea mai bună prietenă pentru soţia ta/soţul tău. Este suficient ca, atunci când simte nevoia să-şi deschidă inima, tu să laşi totul, să i te aşezi alături şi s-o/să-l asculţi cu drag. Te transformi astfel în „paratrăsnetul” atât de necesar pentru energiile acumulate în timp de către persoana iubită şi îi faci un mare bine.

În plus, nu ezita să încerci să-i oferi şi sfaturi (dacă consideri oportun acest lucru) şi vei contribui în felul acesta la găsirea de soluţii pentru frământările interioare ale omului drag! Răsplata va veni îndată: soţul sau soţia te va copleşi cu dragostea lui/ei şi se va (re)instala între voi liniştea atât de dorită.

(Părintele Vasile Ioana, Cartea familiei, Editura Bookzone, București, 2021, pp. 47-50)

Îți mai recomandăm și: Rolul esențial al comunicării în căsnicie și consecințele neglijării ei

Șapte „reguli” pentru comunicarea dintre soți​