Greutatea de a planifica din timp și de a reflecta ulterior asupra situației respective este că, de obicei, în graba de a ne pregăti dimineața sau când mergem la supermarket, ne gândim doar la ce avem de făcut și că trebuie să ne încadrăm într-un timp foarte scurt. Grijile și responsabilitățile ne distrag atenția și uităm de copii – până când ajungem să întârziem din cauza lor sau să îi alergăm prin magazin. Se poate să fim tentați să evităm revenirea la aceste subiecte ulterior și pentru că este dificil și ar putea crea tensiuni. Chiar dacă poate părea dificil, este mult mai ușor decât dacă reacționăm mereu sub impulsul momentului și le spunem de fiecare dată ce să facă. Dacă vrem să creștem niște copii cu luare aminte la ceea ce fac, trebuie să ne facem timp în cadrul programului nostru încărcat și să vorbim cu ei despre aceste lucruri.

Colaborarea cu cei mici în privința limitelor presupune ca noi să acordăm atenție copiilor și lucrurilor pe care ne propunem să le învețe, înainte ca ei să ajungă să se poarte urât și după aceea. Și este singurul mod de a ne atinge obiectivele pe termen lung.

„Unde să trag linie?”

Aceasta este o altă întrebaArta de a pune limite copiilor noştrire care mi se adresează adesea și la care nu există un răspuns precis. De fapt, o educare eficientă presupune ca noi să ne punem tot timpul această întrebare. Fiecare copil se luptă cu diferite lucruri și învață în ritmul lui. Arta creșterii copiilor constă în a urmări permanent limitele adecvate fiecărei vârste, iar acesta se schimbă mereu.

Important este modul în care stabilim limitele, mai degrabă decât unde anume trasăm aceste limite. Diferiți părinți pot avea diferite idei despre ce înseamnă limite adecvate. Însă, dacă ne dorim pentru copiii noștri să crească în viața în Hristos, limitele noastre ar trebui stabilite în lumina valorilor și virtuților Împărăției lui Dumnezeu. Ca limită inferioară, noi trebuie să stabilim limitele acolo unde încep purtările și pornirile de natură păcătoasă, așa încât un copil să ajungă să își stabilească singur aceste limite.

„Trebuie procedat în așa fel încât această atitudine la creștinul în devenire să crească de la sine, chiar dacă rămâne sub îndrumarea altcuiva, și să devină tot mai obișnuit să fie mai puternic decât păcatul și să-l biruiască pentru a fi plăcut lui Dumnezeu și să devină obișnuit să-și manifeste puterea duhului și a trupului în așa fel încât aceasta să nu slujească păcatului, ci să lucreze pentru Dumnezeu.” Episcopul Irineu al Ekaterinburgului

Cu toate acestea, alegerile adecvate, responsabilitățile și autonomia de care se bucură fiecare copil depinde de fiecare părinte și de fiecare copil în parte. Limitele adecvate vârstei sunt acelea care nu-l copleșesc emoțional pe copil și nici nu depășesc capacitatea lui de a face alegeri bune. Dacă îl ascultăm în timpul luptelor pe care le duce el, aceasta ne permite să înțelegem cu ce se luptă și unde să trasăm niște limite adecvate.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 221-223)

Îți mai recomandăm și: Arta de a pune limite copiilor noştri

Copiii au nevoie de limite și reguli sănătoase