Biserica din casă se întemeiază pe dragostea reciprocă a soţilor şi a acestora pentru Dumnezeu. Copiii trebuie să fie martori ai relaţiilor dintre părinţi. Respectul reciproc dintre soţ şi soţie îi determină pe copii să fie respectuoşi cu părinţii. Brutalitatea, despotismul unuia din soţi față de celălalt este inadmisibilă într-o familie creştină. Să nu uităm niciodată că femeia este împreună moştenitoare cu soţul a harului (vezi 1 Petru 3, 7) şi în calitate de membru deplin al Bisericii are dreptul să participe la toate slujbele, să citească literatură etc. În această ordine de idei, trebuie să se rezolve problema despre împărţirea obligaţiilor din familie.

Munca femeii, atât în casă cât şi la serviciu, trebuie să fie respectată de soţ şi copii, iar ea să deţină autoritatea ca stăpână a casei, ca soţie şi ca mamă. Ritmul şi căldura ambianţei din familie sunt create în primul rând de femeie. Din gura bărbatului nu trebuie să iasă niciun cuvânt urât la adresa ei, la fel şi femeia nu trebuie să facă scene soţului, iar el să-i dea vreun motiv. Desigur, anumite nemulţumiri în unele situaţii sunt inevitabile, dar ele trebuie potolite cu dragoste şi blândeţe; pentru aceasta este nevoie de efort şi de acceptarea de a face acest pas, de lepădare de sine. Blândeţea în relaţiile dintre părinţi are o influenţă benefică asupra psihicului copilului.

Nu se permite ca toate faptele copiilor să fie trecute cu vederea. Expresia „Nu e voie” trebuie rostită cât mai rar, dar ferm, dacă sunt multe asemenea interdicții, ele devin greu de îndeplinit, iar aceasta naște la copiii neascultarea.

Părinții trebuie să-și întrețină reciproc autoritatea în fața copiilor. Este foarte importantă, mai ales pentru băieți, autoritatea tatălui.

Întoarcerea părinților seara de la serviciu trebuie să se transforme într-un prilej de bucurie și să fie însoțită de îmbrățișări tandre.

Caracterul și stilul relațiilor dintre tată și mamă se răsfrâng asupra atmosferei din casă. „Orice amărăciune și supărare, și mânie, și izbucnire, și defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efeseni 4, 31). Într-o familie creștină nu trebuie să se audă certuri, mai ales între soți.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, p. 167-168)