Drumul greu al chirurgului de la ţară, autodidact, m-a învăţat unele lucruri pe care acum, la sfârşitul activităţii mele chirurgicale, aş vrea să le împărtăşesc tinerilor mei colegi, spre a le uşura lucrarea.

Când începe consultaţia, medicul trebuie să vadă nu numai partea abdominală, ci pe pacientul întreg pe care, din păcate, doctorii îl numesc caz. Omul se teme şi este deznădăjduit, inima i se zbate, nu numai în sensul propriu al cuvântului, ci și metaforic. De aceea nu trebuie să-i întăriţi doar inima cu camfor sau digulen, ci trebuie să-l scăpaţi pe bolnav de stres și de încărcătura psihologică. Bolnavul nu trebuie să vadă masa chirurgicală, instrumentele pregătite, oamenii îmbrăcaţi în echipament sanitar, cu măşti pe faţă şi mănuşi în mâini. Adormiţi-l în afara spaţiului chirurgical. De asemenea îngrijiţi-vă să fie cald pe toată durata operaţiei, deoarece acest lucru are foarte mare importanţă.

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Arhiepiscop Luca, Chirurgul fără de arginți, Editura Egumenița, Alexandria, p. 215)