Pe om îl macină mai ales frica de necunoscutul pe care i-l rezervă viitorul.

Omului îi este necunoscut timpul și modul în care va pleca din viața aceasta. Se hotărăște să se căsătorească, dar în realitate îi este frică de ce va întâlni în această etapă a vieții lui.

Altul este numit funcționar într-un oraș străin. E normal să-i fie teamă de necunoscutul pe care-l va întâlni acolo.

Unii oameni, pentru a afla ce le aduce viitorul, aleargă la astrologi și la cititori în cărți, în palmă, la medium și la alți uneltitori vicleni, care exploatează oameni naivi. Creștinul nu are nevoie să cunoască viitorul. Pe acesta îl lasă în mâinile lui Dumnezeu. Are încredere în iubirea părintească a lui Dumnezeu Care-l încredințează că nu-l va părăsi. Creștinul se simte împreună-mergător cu Dumnezeu în viața lui, simte că are ajutorul Lui, că Acela îl va călăuzi pe drumul necunoscut al viitorului și, având încredere în asta, alungă frica de necunoscut.

(G. P. Sotirios, Fricile lumii și frica de Dumnezeu, Editura Egumenița, 2011, pp. 25-26)