Trandafirul este frumos, dar are și ghimpi. Cu toate acestea, nu-l aruncăm la gunoi, ci-l păstrăm în mâini, cu bucurie, pentru că nu ne legăm de țepi, ci de floarea și de mirosul lui plăcut. Să ne purtăm măcar în acest fel (ca și cu trandafirul neînsuflețit) și cu semenul nostru, cu tovarășul nostru, care înseamnă ceva incomparabil mai mult decât neînsuflețitul trandafir. Măcar...

Însă cu semenul, cu tovarășul nostru ne purtăm cu desăvârșire invers. Nu-i vedem frumusețile pe care le are, ci mărăcinii, neputințele lui. Și-l respingem atât de ușor...

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Căsătoria, Editura Tabor, București, 2010, p. 96)