E bine că aţi rânduit să se facă rugă­ciune pentru fiica dumneavoastră. Două molifte pe săptămână şi pomeni­re la proscomidie. S-ar părea că este destul. Dar cine se roagă cu durere pen­tru bolnavă? Dumnezeu ia aminte la rugăciune atunci când pentru bolnav se roagă cineva cu sufletul. Dacă nimeni nu suspină din suflet, slujba va fi o po­liloghie (n.r. vorbărie), iar rugăciune adevărată pentru bolnavă nu va fi. La fel cu proscomidia, la fel şi cu liturghia. Dumneavoastră mergeţi la slujbele pe care le-aţi coman­dat? Dacă nu, credinţa dumneavoastră este fără putere... Slujbele le-aţi coman­dat - însă, dând bani ca să se roage alţii, dumneavoastră v-aţi lepădat de pe umeri orice grijă... Nu este nimeni care să se îndurereze pentru bolnavă. Celor care săvârşesc slujba nici prin minte nu le trece să se îndurereze cu sufletul îna­intea Domnului pentru cei pe care îi po­menesc la slujbe... Şi de unde să se îndu­rereze ei pentru toţi?

Altceva este dacă sunteţi de faţă la slujbă atunci când este pomenită N... Atunci durerea dumneavoastră este purtată de rugăciunea Bisericii şi înălţa­tă mai grabnic la Scaunul lui Dumne­zeu... Şi face îndurerată însăşi rugăciu­nea Bisericii, chiar dacă cei care slujesc nu sunt îndureraţi. Vedeţi deci, unde stă puterea! Mergeţi la slujbe dumnea­voastră înşivă şi îndureraţi-vă cu sufle­tul pentru bolnavă... Şi treaba va ieşi bine. În biserică, la liturghie, frângeţi-vă sufletul în vremea proscomidiei şi mai ales când după „Pe Tine Te lăudăm” se cântă cântarea Născătoarei de Dumne­zeu: „Cuvine-se cu adevărat”. Atunci sunt pomeniţi din nou viii şi morţii...

Pomenirea la liturghie este mai puter­nică decât numai cea de la proscomidie, fiindcă ea arată o mai puternică împreună-pătimire a dumneavoastră cu bolnava şi totodată credinţa şi nădejdea cât se poate de tare că Domnul nu vă va lipsi de ajutorul Său. Unde să daţi liturghii? Unde vă trage sufletul, acolo să daţi...

Lucrul cel mai însemnat este însă du­rerea sufletului dumneavoastră pentru bolnavă. Şi ajutaţi mai mult săracilor. Nu numai celor care umblă pe stradă, ci daţi uşurare unei familii apăsate de sără­cie. Rugăciunea ei vă va uşura povara de pe inimă...

Să vă binecuvânteze Dumnezeu pe voi, pe toţi!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 47-49)