Atunci când observăm că rugăciunea a slăbit şi începe să şchiopăteze şi să se poticnească, e necesar, pe cât de iute cu putinţă, să luptăm spre a o corecta, să lucrăm cu hărnicie pentru a reface puterea rugăciunii noastre. Cum se poate realiza aceasta? Sufletul trebuie să se adune imediat, trebuie să se concentreze, „să strângă cureaua” cum se spune şi cu râvnă să înceapă a se ruga.

Trebuie să alunge gândurile, grijile, să elibereze mintea de împrăştiere şi să spună: „Mă voi ocupa cu rugăciunea acum”. Iar atunci când ne ocupăm cu ea în acest mod pentru o vreme, curând vom simţi forţa pe care o degajă perseverenţa şi râvna în rugăciune. Rugăciunea este bomba împotriva demonilor, a patimilor şi în general, împotriva a tot ceea ce ne stă în calea mântuirii noastre.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 292)