Rugăciunea este căutarea lui Dumnezeu, întâlnire a omului cu Dumnezeu, dar şi o depăşire a acestei întâlniri prin comuniune. Astfel, rugăciunea este o activitate, o stare şi o împrejurare, dar o împrejurare care-L priveşte atât pe Dumnezeu, cât şi lumea creată.

Rugăciunea se naşte din conştientizarea faptului că lumea în care trăim nu este pur şi simplu bidimensională, hotărnicită între categoriile timpului şi spaţiului, o lume plată în care nu experiem decât suprafaţa lucrurilor, o suprafaţă opacă ce acoperă vidul.

Rugăciunea se naşte atunci când descoperi că în lume există profunzimi; că nu suntem înconjuraţi numai de realităţi văzute, ci, de asemenea, suntem pătrunşi şi înconjuraţi de realităţi nevăzute. Iar această lume nevăzută este atât prezenţa lui Dumnezeu, realitatea absolută, sublimă, cât şi adevărul nostru cel mai profund.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea care aduce roade, Editura Doxologia, 2014, p. 27)