Vă tulburați că în timpul rugăciunii nu vă puteți aduna gândurile, ci vă împrăștiați. Să știți că rugăciunea fără împrăștiere este partea celor desăvârșiți, iar noi, cei neputincioși, care ne aflăm în luptă cu patimile, trebuie să ne adunăm gândurile ce rătăcesc, și să ne smerim atunci când ne bântuiesc gândurile, și să nu ne tulburăm nicidecum, pentru că tulburarea îi dă vrăjmașului putere să se înarmeze și mai mult împotriva noastră, pe când smerenia îl alungă. Dacă am avea întotdeauna rugăciune curată, fără împrăștiere, tot n-am scăpa de gândurile slavei deșarte și mândriei, pe care vrăjmașul le-ar aduce negreșit asupra noastră.

Aduceți-vă aminte că Dumnezeu primește rugăciunea celor smeriți. Întrebați ce rugăciuni să citiți zi de zi. Neștiind care este situația din casa dumneavoastră, care vă sunt îndeletnicirile și puterile, nu vă pot spune întocmai – dar dacă vă vine la îndemână vă propun următoarele: dimineața să citiți rugăciunile dimineții, iar dacă aveți timp – o catismă sau o slavă; seara – rugăciunile celor ce merg spre somn; de-a lungul zilei, dimineața sau seara, canonul Maicii Domnului și cel al îngerului păzitor; sâmbăta – acatistul Maicii Domnului, iar duminica – acatistul lui Iisus, câte un capitol din Apostol și din Evanghelie, precum și câteva metanii.

Toate acestea să le săvârșiți cu smerenie, fără să gândiți: „bine fac”, cum gândea fariseul. Dacă în urma unor piedici sau chiar și din lenevire nu reușiți să împliniți vreo parte din această pravilă, nu trebuie nicidecum să vă tulburați, să vă trândăviți și să cădeți cu duhul, ci trebuie să vă smeriți și să vă socotiți mai prejos decât toți.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, pp. 6-7)