Seara, pe un câmp înflorit, mulţime de floricele se întorc către soare, de parcă i-ar înălţa lui Dumnezeu o rugăciune de seară, iar după asfinţit adorm adânc, pentru ca dimineaţa, îndreptându-se spre răsărit, să întâmpine iar soarele cu rugăciunea de dimineaţă, plină de bucurie.

Mireasma florilor este ofrandă adusă lui Dumnezeu. Florile sunt cădelniţe. Nuferii se deschid larg sub cerul senin, se îndulcesc de lumină şi aer, îşi adună petalele şi se cufundă în apă atunci când se înnoptează.

(Sfântul Luca al Crimeei, Puterea inimii, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, pp. 74-75)