„Noi ne mântuim cu toate aceste înclinații negative din existența noastră, atunci când zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!, dar dacă nu spunem asta nu ne întâlnim nici cu noi, nici cu Dumnezeu. Dacă zici de trei-patru ori această scurtă rugăciune și apoi nu mai zici nimic nu te întâlnești cu Domnul, însă dacă insiști poți să reușești. Eu vă recomand să faceți o experiență: găsiți-vă o jumătate de oră pe zi, când vreți voi, și angajați-vă la rugăciunea aceasta continuu, fără să numărați - dacă numărați vi se împrăștie mintea la numărat - și ziceți așa, întruna, în atitudine de rugăciune, încercând să vedeți ce vă vine în minte. Dacă vedeți că vă vine în minte ceva frumos și pozitiv, bucurați-vă și vă veseliți, iar dacă vedeți că vă vine ceva negativ și mereu imagini sau gânduri negative, nu vă speriați, pentru că lucrurile acestea trec. Că doar nu-i mai mare vrăjmașul decât Dumnezeu! Dumnezeu limpezește, dar limpezește cu vremea și în măsura în care ne angajăm la efort duhovnicesc.

(Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea Pelerin către cer, Editura Doxologia, p. 41, Iași, 2013)