Rugăciunea „Învredniceşte-ne Doamne...” face parte din rânduiala Vecerniei. Ea este rostită de către cântăreţ, imediat după prochimenul zilei săptămânale (ca în cazul Vecerniei mici şi a Vecerniei zilelor de rând) ori după ectenia întreită (ca în cazul Vecerniei sărbătorilor).

Această rugăciune pare să fie foarte veche. Stilul ei ne duce cu gândul la nota de smerenie şi evlavie caracteristică rugăciunilor Bisericii din primele veacuri ale creștinismului.

Este foarte probabil ca această rugăciune care este, de fapt, o formă abreviată a Doxologiei („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...”), adesea numită Imnul îngerilor sau Imnul de dimineaţă, să fi apărut chiar în secolul al IV-lea, secolul disputelor trinitare. Acest lucru se poate deduce din structura rugăciunii în care se observă clar caracterul trinitar: „Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale”.