Copilași din toată lumea, știți voi cum se roagă mama

Pentru voi în orice seară? Nu știți? Sigur! N-ați luat seama.

Când cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii Sfinte,

Își rostește-n blânde șoapte rugăciunea ei fierbinte.

Uite-așa grăiește dânsa: „Maică Sfântă Preacurată,

Vezi-i ce frumos dorm dânșii?... Ei îmi sunt averea toată.

Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume

Și îndur atât noianul de dureri fără de nume!

I-am culcat și-acum spre tine viu, ca ei să nu mă vază

Și te rog, Măicuță Sfântă, să cobori o blândă rază,

Raza bunătății tale pe frumoasele lor plete,

Ca să n-aibă vise rele, nici pleoapele muiete.

Și le adă-n suflet raiul liniștit al vieții tale

Și mi-i fă ca-n zori de ziuă, când or fi ca să se scoale

Să-i văd blânzi, cuminți și veseli, îndreptând spre mine pașii

Cum îi îndreaptă către tine, colo-n cer, sus, îngerașii”.