Să nu vă lipsească niciodată rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvinte al Dumnezeului Celui Viu, prin Născătoarea de Dumnezeu și toți sfinții Lui, miluiește-mă pe mine, păcătosul și nevrednicul robul Tău!”.

Aceasta să o spuneți, fraților, și cu gura voastră și cu mintea voastră, și ziua și noaptea, oriunde ați fi, fie de mâncați, fie de umblați, fie de munciți, fie de ședeți, și la aceasta să meditați pururea. Și dacă n-o știți, să o scrieți, să o învățați și vă va fi de mult folos, fiindcă aici ea vă va elibera de orice rău, iar acolo vă va izbăvi de Iadul cel veșnic și vă va învrednici să mergeți în Rai, în patria voastră veșnică.

(Viața și Învățăturile Cuviosului Cosma Etolianul, Editura Deisis, 2001, p. 85)