Rugăciunea pentru aproapele este o datorie sacră. Bătrânul Porfirie zicea: "Nu te poți mântui singur, dacă alții nu se mântuiesc! Este o greșeală să te rogi numai pentru propria-ți mântuire. Trebuie să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca nimeni să se piardă". Și, altădată, adăuga: "Eu nu mă tem de iad și nu mă gândesc la Rai. Îi cer, doar, lui Dumnezeu să aibă milă de lumea întreagă și de mine, de asemenea".

(Părintele Dionysios Tatsis, Cuvintele Bătrânilor, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2013, p. 26)