S-a dus odată avva Macarie la avva Antonie și, după ce a vorbit cu el, s-a întors la Schit. Și au venit părinții în întâmpinarea lui. Și când vorbeau ei, le-a zis bătrânul: am zis lui avva Antonie că nu avem prinos în locul nostru. Și au început părinții a vorbi de alte lucruri și nu au mai întrebat să afle răspuns de la bătrânul, nici bătrânul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul dintre părinți, cum că atunci când văd părinții că nu știu frații să întrebe despre vreun lucru de folos lor, se silesc pe sine de spun începutul cuvântului (adică dedau pricina). Apoi, de nu îi vor sili frații, nu mai grăiesc despre cuvântul acela, ca să nu se afle, ca neîntrebați fiind, că grăiesc, și să se pară ca o vorbă deșartă.

(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 145)