În ciuda democratizării relaţiilor în societate, între tineri şi tinere relaţiile au rămas simple, elementare. Cea mai mare parte a întrebărilor adresate de copii atinge nu într-atât viaţa psihofiziologică de gen, întreaga complexitate pe care ei încă nu o conştientizează, cât modul de comportament: cum trebuie să se comporte atunci când curtează pe cineva, în timpul întâlnirii etc. Grija pentru partea ritualică a lucrurilor e atât de puternică, încât tinerii rămân surzi adeseori la trăirile unuia faţă de altul. A face curte e un joc după rânduieli care, pe de o parte, sunt foarte precise, iar pe de alta – deloc clare.

Raportarea părinţilor la prietenia fiicei lor cu un băiat, la naşterea timpurie a primelor sentimente de atracţie către genul opus, nu trebuie însă însoţită de sentimente de dispreţ şi de îndepărtare a acestor relaţii. Dimpotrivă, e necesară aici o tactică, multă luare-aminte, ca şi când am spune: noi, părinţii tăi, suntem cu tine şi întotdeauna suntem gata să te ajutăm. Această atitudine va transmite fiicei o oarecare încredere şi o ocrotire faţă de răii sfătuitori ori gândurile rele.

Totuşi, părinţii trebuie să aibă o reprezentare limpede a realităţii înconjurătoare despre curăţia şi atmosfera duhovnicească, despre greşelile atât de caracteristice la începutul vieţii tinerilor de astăzi şi despre acele fapte înfricoşătoare pe care ni le prezintă statisticile sociologilor.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 46-47)