Această demascare şi numire a răului nu e puţin lucru! E curaj şi onestitate!

E scopul întregii asceze ortodoxe! Iar renunţarea la efortul de a deveni noi buni e smerenie! Iar chemarea lui Dumnezeu şi binecuvântarea sunt esenţa ascultării de Dumnezeu şi numai ea aduce adevărata schimbare, pe care nu noi o facem, ci El.

Şi să ştii că scopul vieţii noastre nu este să fim buni, ci să fim cu Dumnezeu în noi şi Viaţa Lui să devină şi viaţa noastră!

Noi nici măcar nu ştim ce e aia „bun”! Avem nişte „gusturi”! Şi mai sunt şi schimbătoare! Dar fiind cu Domnul, mereu vom învăţa lecţia vieţii noastre: Bucuria care nu se ia de la noi!

El ne va învăţa toate! Şi ce pace, om drag, ce bucurie, să te simţi iubit şa cum eşti! Şi să capeţi putere să-i iubeşti şi pe ceilalţi fără „pretenţii”! Acest fel de iubire dă viaţă şi le face pe toate noi!

(Monahia Siluana Vlad, Dăruindu-ne, intrăm în bucuria Lui, Editura Doxologia, 2010, p. 53)