Atât timp cât noi înșine suntem reali, atât timp cât noi suntem cu adevărat noi înșine, Dumnezeu poate fi prezent și poate face ceva cu noi. Însă din clipa în care încercăm să fim ceea ce nu suntem, nimic nu a mai rămas de spus sau de făcut; am devenit niște fantome, niște prezențe fără realitate, de care Dumnezeu nu se poate apropia.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, ediția a doua, Traducere din limba engleză de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, pp. 46)