În oricare etapă a creșterii noastre spirituale ne aflăm, primul lucru ce ni se cere este să fim sinceri cu noi înșine, să nu încercăm să fim altceva sau altcineva decât cei ce suntem, imitând vreun comportament sau forțându-ne să ne integrăm vreunui tipar în inima, mintea și voința noastră, ceea ce ar reprezenta un neadevăr înaintea lui Dumnezeu. Ar însemna să ne mințim pe noi înșine și să fim o amăgire pentru alții. Prima condiție este să fim sinceri cu noi înșine și adevărați în toată ființa noastră, să fim onești, trăind cu toată pasiunea și bucuria de care suntem capabili.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, p. 110-111)