Pofta trupească și deșertăciunea pentru avere - noi de la acest fel de lupte ale gânditorului nostru vrăjmaş, ce întrece puterea noastră, fiind fricoşi şi slabi din fire cu inima, după cuvântul învăţăturii sfinţilor noştri părinţi, fugim şi ne întoarcem în casa omului nostru cel lăuntric (şi şezând într-însa, ne plângem neputinţele noastre), temându-ne şi cutremurându-ne, ca nu cumva, din neputinţa şi slăbiciunea noastră, să dăm spatele vrăjmaşului nostru, alunecând în patimile şi poftele trupeşti, şi vom înspăimânta inimile fraţilor noştri, ce vor să se mântuiască, facându-le lor sminteală şi piedică prin asemenea vătămător de suflet exemplu al nostru. Ştim că dumnezeiesc şi al dragostei lucru este a învăţa pe copii, dar întrece puterea noastră şi nădăjduim că pentru o asemenea lucrare a dragostei, de la noi, neputincioşii, văzătorul de inimi Dumnezeu, ştiind neputinţa noastră, nu va cere.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 34)