Pe vremea când eram copil, găseam în manuale diferite proverbe precum: „Ai carte, ai parte”, „Cartea-i o comoară neprețuită” sau „Cine știe carte, departe ajunge”. Trebuie să recunosc faptul că, la momentul respectiv, nu înțelegeam pe deplin însemnătatea lor. Dar, odată cu trecerea timpului, am descoperit că sunt adevărate și că, cel care învață mult are șanse mai mari de a reuși în carieră. Ni se spunea, de asemenea, că este datoria noastră de elevi să învățăm bine, pentru a ajunge „oameni mari”, pe care societatea se poate baza. 

Am remarcat, însă, că în ultimul timp, astfel de îndemnuri rămân de multe ori fără ecou în sufletele tinerilor de astăzi. Cauzele sunt multe, dar mă întreb dacă nu cumva noi, adulții de acum, suntem de vină pentru acest lucru, poate există o rețetă a succesului pe care n-am descoperit-o. Dacă cei vârstnici au găsit-o, cred că și noi ar trebui să încercăm să o găsim pentru copiii noștri. 

Observ cum televizorul și telefonul ne ocupă mai tot timpul liber și nu mai avem aceeași grijă de copii pe care o aveau cândva mamele și bunicile noastre. Dar să nu uităm că „meseria” de părinte nu poate fi pusă pe pauză, ci este permanentă, și trebuie să ne ocupăm mai mult de educația tinerei generații.

Școala, prin dascălii săi, vine în sprijinul nostru, al părinților, dar răspunderea educației copiilor ne revine exclusiv. Nu este normal să așteptăm ca alții să facă treaba în locul nostru, întrucât cei mici au nevoie de toată atenția și susținerea noastră.

Cel mai mult mă miră și mă șochează, în egală măsură, faptul că tânăra generație fuge de citit, că preferă să copieze de pe internet comentarii sau eseuri fără să aibă habar despre ce este vorba în opera literară pe care o studiază. Problema cea mai mare apare atunci când elevii trebuie să susțină un examen și descoperă că nu știu să rezolve subiectele, căci în sala de examen intră doar concurenții și cunoștințele lor – fără telefoane, fără internet. Prin urmare, de multe ori rezultatele la examene sunt foarte slabe. Din cauză că nu se acordă suficientă importanță învățării și lecturii, cei mici nu știu să-și folosească imaginația și să facă conexiuni pe baza cunoștințelor acumulate de-a lungul timpului. 

Este greu, dar nu imposibil. Iar noi, ca adulți, ar trebui să încercăm să le fim alături, să-i sprijinim și să-i încurajăm să fie serioși când e vorba de învățat, pentru ca mai târziu să ne bucurăm de „oamenii mari” care au devenit copiii noștri. Drumul până acolo este anevoios, dar cu susținere și răbdare, la care vom adăuga foarte multă dragoste, vom reuși să facem în așa fel încât tânăra generație să fie una foarte valoroasă din toate punctele de vedere.