Să nu grăieşti cuvinte inutile, copilul meu, căci ele răcesc râvna dumnezeiască a sufletului tău. Să iubeşti tăcerea care dă naştere la toate virtuţile şi îngrădeşte sufletul din toate părţile aşa încât răul diavolului să nu se apropie de el. „Mai bine să cazi de pe o înălţime, decât să cazi din cauza limbii”. Limba poate aduce cea mai grozavă vătămare omului.

Mântuirea nu se dobândeşte când grăim în deşert sau când ne petrecem zilele în neorânduială. Fii atent la limba şi la gândurile tale, căci păzirea lor umple sufletul de lumina lui Dumnezeu. Dar cel a cărui limbă nu are frâu adună diverse necurăţii în sufletul său.

Fugi de cuvintele deşarte şi de râs dacă vrei ca rugăciunea ta să aibă îndrăzneală prin lacrimi şi har! Să spui mereu rugăciunea cu râvnă, cu dorire, cu dragoste; numai astfel se întăreşte sufletul. Să eviţi cu orice preţ vorbele inutile, căci ele slăbesc sufletul şi mai apoi nu au tăria să lupte. Nu mai e vremea visărilor, ci e vremea progresului duhovnicesc. Cine ne poate garanta că după culcare ne vom mai trezi? De aceea, haideţi să ne nevoim.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 193-194)