Există un real pericol pentru ortodocşii din Occident să se rupă nu numai de mediul lor cultural, ci şi, într-un sens mai larg, de acţiunea socială, constată Kallistos Ware. Retragerea din lume într-un cerc strâmt, protector şi plin de siguranţă, un microcosmos liturgic în care totul este armonios şi frumos, ar fi o trădare a plenitudinii Ortodoxiei. Căci adevărata Ortodoxie respinge separarea dintre sacru şi secular. Dumnezeu poate fi găsit peste tot, în fiecare persoană. Totul este potenţial sacru: totul poate deveni sacru. Locul central, din nefericire uitat adesea, pe care spiritualitatea noastră o dă pildei despărţirii caprelor de oi la Judecata de Apoi (Mt. 25, 31-45) este o mărturie. Cred că trebuie, ca ortodocşi, să ne angajăm în slujirea celor sărmani. Să trăim asta! Să ieşim din gogoaşa noastră, să mergem în întâmpinarea celuilalt. Să-L descoperim pe Hristos în aproapele nostru. Să ne inspirăm de la nebunii în Hristos care merg înaintea nevoiaşilor, a lepădaţilor, a prostituatelor, a beţivilor, a tuturor acestor proscrişi ai pământului pe care clerul respectabil nu-i va întâlni niciodată![…] Credinţa nu se predică prin elocvenţă sau prin argumente subtile, ci prin compasiune.

Pentru aceasta trebuie să începem prin a ne realiza vocaţia proprie. „Să devii, conştient şi activ, ceea ce eşti deja în mod potenţial şi secret, în virtutea creării tale după chipul lui Dumnezeu şi a re-creării în Botez. Să devii ceea ce eşti: mai exact, să revii la tine însuţi; descoperă-l pe cel ce deja este în tine; ascultă-l pe cel ce niciodată n-a încetat să vorbească în tine; posedă-l pe cel ce chiar acum te posedă”. (Maxime Egger)

(Episcop Kallistos Ware, Împărăţia lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 16-17)