Să ne amintim, dacă putem, neîncetat de moarte: căci din această amintire se naşte în noi lepădarea tuturor grijilor şi a deşertăciunilor, paza minţii şi rugăciunea neîncetată, dispreţul faţă de trup şi dezgustul faţă de păcat şi, ca să spunem drept, aproape orice virtute vie şi lucrătoare izvorăşte din ea. De aceea, dacă se poate, să se săvârşească această lucrare în noi neîncetat, la fel ca suflarea noastră.

(Despre rugăciune şi trezvie în învăţăturile sfinţilor părinţi, traducere Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, p. 293)