Drept aceea, fiecare din voi, o iubiţii mei fraţi, să lucreze bunătatea pentru întemeierea sa şi a vecinului său. Arătaţi-vă fără de împiedicare şi scandal în toate zilele înaintea lui Dumnezeu şi la adunarea fraţilor, nu cu tulburare stricătoare de pace, nu cu cârtire pierzătoare de suflet, nu cu mândrie împrotivitoare lui Dumnezeu, nu cu poftă trupească, ci cu ascultare şi mare linişte, fără de tulburare şi fără de scandal şi cu cuget bun, pentru bunătatea şi pentru porunca dumnezeiască; în scurt, pentru mântuirea voastră. Cerşiţi în toate zilele mila Domnului, spre bine îndemnându-vă, până când va sosi vremea şi ceasul mântuirii noastre din viaţa aceasta, căci degrab vine acel ceas, o fiii mei, şi încă pot zice că este chiar lângă noi. Să ne cutremurăm, dar, de acea mutare, ca şi cum am vedea-o cu ochii şi, aşteptând-o, să ne înfrâneze această frică şi să ne curăţească de toate răutăţile şi de toate vicleşugurile, adică să vieţuiţi, cu evlavie şi cu pace, cu bună luare aminte şi cu citirea Sfintelor Scripturi, cu rugăciunea curată şi cu ascultarea, atât cât puteţi, fără cârtire. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 21)