Mântuitorul Hristos a vindecat surzi dar și orbi, nu pentru că a fost un posesor de bioenergie, nu pentru că a fost vraci sau terapeut. Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos a vindecat surzi și orbi ca să înțelegem că deschiderea ochilor noștri sufletești și auzirea glasului lui Dumnezeu sunt mult mai importante. Se arată fără preget în Sfânta Tradiție că este de preferat să ai o neputință fizică decât să riști mântuirea sufletului tău. Pentru a îndepărta o ispită, o muceniță a lui Hristos și-a scos ochii (precum a făcut și un argintar), iar după acest gest, mărturisind prin faptă cuvântul Evangheliei, a putut muta munții din loc la propriu și săvârși prealăudate minuni. Puțini oameni iau astăzi aminte la cuvântul dumnezeiesc din Evanghelie care ne atenționează că ar fi mai bine să ne ciuntim mădularele pământești decât să dobândim focurile cerești. Tot mai mulți, în frunte cu mine, ne hrănim ochii cu multă dulceață fără ca măcar să roșim de mulțimea și duhoarea păcatului care se așterne în noi și în fața ochilor. Păcatul cu ochii intră direct în inimă, iar în inima noastră locul de frunte trebuie să-L aibă Hristos.

(Cristian Șerban, Internetul - Tinerii în fața provocării, Editura Egumenița, Galați, p. 27)