Bătrînul se dovedea un bun cunoscător şi tămăduitor atît al sufletului, cît şi al relaţiilor sufleteşti, îmi spunea: Scopul nostru nu este să condamnăm răul, ci să-l îndreptăm. Prin osîndire, omul se poate pierde, pe cînd, prin înţelegere şi ajutor, se poate salva.

Pe păcătos trebuie să-l privim cu iubire şi respect pentru libertatea lui. Cînd cineva din familia noastră sparge o vază, de obicei ne înfuriem, dar dacă, în acea clipă critică, facem o sforţare, arătăm înţelegere şi iertăm paguba, am cîştigat şi sufletul nostru, şi pe cel al fratelui. Aceasta este viata noastră duhovnicească: strădania de a ne înălţa, prin încercări şi supărări, de la indignarea egoistă la înţelegerea iubitoare

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p.225)