Despre post l-am auzit spunând nişte lucruri care m-au impresionat foarte mult. Într-un cuplu de proaspăt căsătoriţi, soţul ţinea toate posturile cu regularitate, în timp ce soţia nu era obişnuită din familia ei să postească. Nu avea nimic împotriva postului, dar pur şi simplu nu era obişnuită cu el. Când soţul a expus această problemă Părintelui Porfirie, el i-a sfătuit în felul următor:

 ‒Tu să posteşti în continuare, ca şi până acum, dar soţiei tale să nu-i mai vorbeşti niciodată despre post. Când e post, frigiderul vostru să fie mereu plin. Tu ţine posturile, dar pe ea las-o să mănânce.

Şi, după cum au mărturisit ulterior soţii, a venit timpul când, respectând soţul sfaturile Părintelui, a început şi soţia – care, de altfel, era bine intenţionată – să se dea după soţ, ţinând şi ea postul.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 397-398)