Un frate l-a întrebat, zicând: pentru ce dracii se tem de tine, frate? I-a zis bătrânul: de când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să se suie până la gâtlejul meu. 

Zicea iarăși că patruzeci de ani are de când simte păcatul cu mintea, dar niciodată nu s-a învoit, nici cu al poftei, nici cu al mâniei.

Zicea iarăși: eu când eram tânăr și ședeam în chilia mea, măsură de pravilă nu aveam. Noaptea și ziua îmi era mie pravila. (...)

Zis-a avva Isidor: m-am dus odată în târg să-mi vând niște vase mici și văzând mânia că se apropie de mine, lăsând vasele am fugit.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 112-113)