Crescând în creştinismul ortodox până când credința devenise însăşi substanța întregii sale ființe, Părintele Serafim îi sfătuia pe oameni să nu caute să-şi afirme Ortodoxia „călcând în picioare” pe alții. Iată ce îi scria unui catehumen ortodox: Întrucât te pregăteşti pentru Botez, îngăduie-mi să-ți țin câteva sfaturi:

1. Să nu-ți îngădui să rămâi cantonat în aspectul exterior al Ortodoxiei - fie că e vorba de splendidele slujbe bisericeşti (acea „high church”) de care ai fost atras în copilărie, de rânduiala din afară (post, metanii, etc), de „corectitudinea” după canoane, etc. Toate acestea sunt bune şi de folos, dar dacă le acorzi o importanță exagerată, o sa ai parte de necazuri şi încercări. Tu vii la ortodoxie ca să-L primeşti pe Hristos, şi nu ai voie să uiți niciodată acest lucru.

2. Să te fereşti de atitudinea exagerat de critică. Nu spun să-ți anulezi intelectul şi discernământul, ci mai curând să le subordonezi unei inimi pline de credință („inimă” însemnând nu doar „sentiment”, ci ceva mult mai profund - organul care Îl cunoaşte pe Dumnezeu). Din păcate, sunt unii convertiți care se cred foarte „isteți” şi folosesc Ortodoxia ca pe un mijloc de a se simți superiori față de ortodocşii din alte jurisdicții. Desigur, teologia ortodoxă este mult mai profundă şi mai de bun simț decât teologiile greşite ale Apusului modern, însă atitudinea  noastră de temei față de ea trebuie să fie una de smerenie, şi nu de mândrie. Convertiții care se mândresc că „ştiu mai bine” decât catolicii şi protestanții, ajung deseori să „ştie mai bine” şi decât preotul lor din parohie, şi decât episcopul, si până la urmă şi decât Părinții şi întreaga Biserică!

3. Adu-ți aminte de faptul că supraviețuirea ta de creştin ortodox depinde în mare măsură de legătura nemijlocită cu tradiția vie a Ortodoxiei. Este ceva cu neputință de aflat din cărți, cu neputință de definit. Dacă atitudinea ta este smerită şi fără criticism exagerat, dacă Îl aşezi pe Hristos pe primul loc în inima ta şi cauți să trăieşti o viață normală, după rânduiala şi practica ortodoxă, atunci vei avea parte de o astfel de legătură.

(Ieromonah Damaschin, Viața și lucrările părintelui Serafim Rose, Editura Sophia, București, 2005)