Să nu ne preocupăm atât de mult de frumusețea exterioară!
Uneori, ne preocupă atât de mult aspectul fizic, încât uităm cu desăvârșire de latura noastră interioară. Zbuciumul continuu la care ne supunem zi de zi nu ne va aduce nimic bun, dacă nu vom ști să ne dozăm energia și să depunem toate eforturile spre a realiza lucrurile care contează cu adevărat.
Frumusețea este, poate, cel mai subiectiv concept, pentru că ține foarte mult de percepția și standardele fiecăruia. Încă din antichitate, oamenii erau preocupați de frumusețea fizică. Ne-au rămas câteva scrieri de la vechii egipteni din care putem afla care erau diferitele lor ritualuri de înfrumusețare: își începeau ziua cu o baie parfumată, continuau cu o exfoliere, urmată apoi de un masaj cu ulei parfumat. Pentru a da pielii o strălucire deosebită, asemănătoare aurului, foloseau un tuș ocru galben-auriu. Venele de la tâmple erau îngroșate cu albastru, ochii și sprâncenele erau conturate cu cărbune, buzele înroșite cu carmin, unghiile de la mâini și de la picioare erau lăcuite.
Și în Grecia antică se punea mult accent pe armonia proporțiilor și formelor. Tot din scrierile vechi aflăm despre greci că erau mari iubitori ai frumuseți fizice, de aceea au încercat să găsească modalități noi pentru a avea o înfățișare cât mai plăcută. Spre exemplu, foloseau dude zdrobite și argilă pentru colorarea obrajilor și a buzelor, iar pentru machiajul ochilor se realiza o pastă din cărbune și uleiuri. Existau, deja, diverse tehnici de îndepărtare a părului nedorit sau de vopsit. La fel și în Roma, sau mai târziu, în epoca medievală, accentul se punea foarte mult pe frumusețea exterioară.
În zilele noastre, standardele de frumusețe par a fi stabilite de actorii de la Hollywood, de cântăreții sau fotbaliștii în vogă. Urmându-le exemplul, unele persoane se preocupă enorm de aspectul fizic, ținând cure de slăbire obositoare și dăunătoare organismului, merg la sală sau se supun operațiilor estetice, și totul numai din dorința de a semăna cât mai mult cu idolii lor.
Uneori, ne preocupă atât de mult aspectul fizic, încât uităm cu desăvârșire de latura noastră interioară. Zbuciumul continuu la care ne supunem zi de zi nu ne va aduce nimic bun, dacă nu vom ști să ne dozăm energia și să depunem toate eforturile spre a realiza lucrurile care contează cu adevărat. Când vom găsi un echilibru între frumusețea fizică și cea sufletească, abia atunci vom descoperi că nu contează atât de mult nici ce cred alții despre noi, nici cât de bine arată o anumită persoană în exterior. Mai important este să fim împăcați cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, iar părerea celorlalți să nu ne afecteze.
Păstrarea unui corp sănătos și a unei minți ascuțite, menite să ne asigure o viață liniștită, sunt lucrurile de care are nevoie orice om. Orele petrecute la saloanele de înfrumusețare ar putea fi folosite, spre exemplu, într-un mod mult mai plăcut, cu familia ori cu prietenii. Pentru unii, așteptarea aceea interminabilă în diferite cabinete a devenit un mod de viață, iar acest lucru ar trebui să le dea de gândit. Oare ce contează cel mai mult în viață? Să arătăm bine în exterior pentru a fi admirați de ceilalți sau să ne înfrumusețăm sufletul și să petrecem momente plăcute alături de cei dragi, care ne acceptă așa cum suntem? Răspunsul ar trebui să devină un mod de viață, nu doar un concept pe care să-l lăsăm moștenire altor generații.