Iubitului nostru cler, cinului monahal și binecredincioșilor creștini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă și pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.

Motto: “Vreme potrivită este astăzi,
spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ca să
strigăm cuvintele fericitului David: “Cine
va grăi puterile Domnului și cine va face
auzite toate laudele Lui?“

Iubiți credincioși,

“Vreme potrivită este astăzi, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ca să strigăm cuvintele fericitului David: “Cine va grăi puterile Domnului și cine va face auzite toate laudele Lui?“ (Ps. 105, 2). Iată, a venit la noi praznicul cel dorit și mântuitor, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, temeiul păcii, pricina împăcării, îndepărtarea războaielor, nimicirea morții, înfrângerea diavolului. Astăzi oamenii s-au adunat cu îngerii, iar cei îmbrăcați cu trup înalță împreună cu cei fără de trupuri cântări de laudă. Astăzi, surpată este tirania diavolului, astăzi s-au dezlegat legăturile morții și biruința iadului a dispărut; astăzi este iarăși vreme potrivită să rostim acest cuvânt profetic: “…Unde este, moarte, biruința ta?…“ (Osea 13, 14). Astăzi, porțile cele de aramă le-a sfărâmat Stăpânul nostru Iisus Hristos și a pierdut iarăși fața morții. Dar ce spun fața? A schimbat numele ei, căci nu se mai numește moarte, ci adormire și somn. Mai înainte de venirea lui Hristos și de iconomia crucii, chiar numele morții era înfricoșător. În adevăr, primul om, după ce a fost făcut, în loc de mare certare a fost osândit la moarte, auzind aceste cuvinte: “…În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!“ (Fac. 2, 17). Proorocul David spunea: “Moartea păcătoșilor este cumplită…“ (Ps. 33, 20)… Dar, după ce Hristos, Dumnezeul nostru, S-a adus jertfă și a sporit cele ale Învierii, Stăpânul nostru iubitor de oameni a ridicat aceste numiri și a introdus în viața noastră o viețuire nouă și străină, căci mutarea din această viață se numește în loc de moarte – adormire și somn. Și de unde se vede aceasta? Ascultă ce spune Însuși Hristos: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc“ (Ioan 11, 11). Și după cum nouă ne este ușor să deșteptăm și să sculăm pe cel care doarme, tot așa și Stăpânului nostru obștesc, al tuturora, Îi era ușor de a învia. Și pentru că nou și străin era cuvântul spus de El, nici ucenicii n-au înțeles cele grăite până ce, coborându-Se la puterea lor de înțelegere, le-a spus acest lucru mai deslușit: “Lazăr a murit“. Iar dascălul lumii, fericitul Pavel, scriind tesalonicenilor, zice: “…Despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde…“ (I Tes. 4, 13). Și iarăși, în altă parte: “Și atunci cei ce au adormit în Hristos au pierit?…“ (I Cor. 15, 18). Și iarăși: “…Noi, cei vii care vom fi rămas, până la venirea Domnului, nu vom lua înaintea celor adormiți“ (I Tes. 4, 15). Și în alt loc, iarăși: “Pentru că dacă credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu pe cei adormiți întru Iisus îi va aduce împreună cu El“ (I Tes. 4, 14).

Ai văzut, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, mai departe, că peste tot moartea este numită adormire și somn? Și acela care mai înainte de Înviere avea chip înfricoșător, acum, după Înviere, a spus: “Au văzut cât de strălucită este biruința Învierii? Astăzi s-au făcut biruințele cele strălucite ale noastre; astăzi, Stăpânul nostru, după ce a biruit moartea, după ce a surpat tirania diavolului, ne-a dăruit prin Înviere drumul spre mântuire. Așadar, toți să ne bucurăm, să săltăm, să ne veselim. Că, deși numai Stăpânul nostru și-a înălțat trofeul de biruință, totuși veselia și bucuria este și nouă comună. Căci toate s-au săvârșit în vederea mântuirii noastre“ (Sfântul Ioan Gură de Aur – “Cuvântări Împărătești“, traducere de preot D. Fecioru, Tipografia Cărților Bisericești, 1942, în “Izvoarele Ortodoxiei“ nr. 5, p. 212-214).

Iubiți fii duhovnicești,

“Să prăznuim sărbătoarea aceasta foarte mare și minunată, în care a înviat Domnul“, ne povățuiește Sfântul Ioan Gură de Aur, “dar s-o prăznuim în același timp și cu bucurie, și cu evlavie. Domnul a înviat împreună cu El și lumea și a înviat rupând legăturile morții“ (legăturile morții aduse de păcatul strămoșesc în Sfânta Taină a Botezului și cele aduse de păcatele personale, după primirea Botezului, în Sfânta Taină a Spovedaniei, în care primim iertarea și dezlegarea de păcate; în aceste două Sfinte Taine, înviem din moartea păcatelor, n.n.). “Înviem din moartea firească a trupului la învierea cea de obște. Învierea aceasta este comună tuturor oamenilor, credincioși și necredincioși, și celor răi și celor buni; “și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii“" (Ioan 5, 29), ibidem, p. 189.

Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat rodul postului, căci putem să lepădăm povara postului și să culegem rodul postului. A trecut oboseala nevoințelor, dar să nu treacă râvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămână evlavia. Mai bine spus, nici postul nu s-a dus. “Nu vă speriați!“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, “Nu v-am spus aceasta ca să vă propovăduiesc alt post de 40 de zile, ci ca să vă vestesc aceeași virtute. A trecut postul cel trupesc, dar nu a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta este mai bun decât acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. După cum, atunci când posteați, vă spuneam că se poate să nu postiți, deși postiți, tot astfel și acum vă spun, că se poate să postiți deși nu postiți. Este cu putință ca ceea ce vă spun să vi se pară o enigmă, dar vă dau dezlegarea ei. Cum poate să nu postească cel care postește? Iată! Când cineva se oprește de la mâncări, dar nu se oprește de la păcate. Cum poate să postească cel care nu postește? Iată cum: Când se bucură de mâncare, dar nu gustă din păcat. Acest post este mai bun decât acela, dar nu numai mai bun, ci și mai ușor… Bucură-te de toate, oprește-te numai de la păcat. Ai văzut că acest post este ușor tuturora?“ (ibidem, p. 194-195).

“…Adam a murit și cu trupul, și cu sufletul; a murit și cu păcatul, și cu firea. “În ziua în care veți mânca din pom, cu moarte veți muri“. N-a murit cu firea în ziua în care a mâncat, ci a murit cu păcatul. Moartea aceasta din urmă este moartea sufletului, cealaltă moartea trupului. Când vei auzi însă că este o moarte a sufletului, să nu socotești că moare sufletul, căci este nemuritor. Moartea sufletului este păcatul și munca veșnică. Pentru aceasta și Hristos spune: “Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de cel care poate și sufletul, și trupul să le piardă în gheenă“ (Mat. 10, 28)…“ Așadar, murim de o îndoită moarte, deci trebuie să fie și o îndoită înviere…“ (Noi însă, prin faptul că murim de o îndoită moarte, vom învia și cu o îndoită înviere. Cu una, învierea din moartea păcatului strămoșesc în Sfânta Taină a Botezului (Col. 2, 12) și a păcatelor personale în Sfânta Taină a Spovedaniei; iar cu a doua, învierea din moartea firească a trupului la învierea cea de obște, n.n.).

Iubiți credincioși,

Anul acesta, 2010, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind “Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române“.

“Ca atare“, citez cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, “în anul 2010 suntem chemați să înțelegem mai bine și să mărturisim mai mult credința ortodoxă, ca Lumină a vieții creștine și temelie a mântuirii noastre, ca arvună a vieții și fericirii veșnice. De asemenea, în acest an, cu prețuire și recunoștință, vom pomeni pe toți slujitorii sfintelor altare și ai instituțiilor noastre bisericești, clerici și mireni, care au contribuit timp de 125 de ani, din 1885, anul recunoașterii Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, până acum, la păstrarea și promovarea credinței ortodoxe în viața poporului român, la dezvoltarea culturii creștine românești, la întărirea unității naționale, la dialogul și cooperarea Bisericii noastre cu alte Biserici și popoare creștine, precum și la cultivarea demnității românești“ (Pastorala de Crăciun, 2009).

În încheiere, rog pe Bunul Dumnezeu ca sărbătoarea Sfintelor Paști să o trăiți cu pace și sănătate, întru bucuria mântuirii!

În ziua luminată a Sfintelor Paști, vă întâmpin cu salutul pascal

HRISTOS A ÎNVIAT!
 

Al vostru de tot binele voitor și către Domnul pururea rugător,
 

† Pimen,

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților