Patimile sufleteşti în noi sunt la fel ca aşa numitele boli trupeşti de lunga durată. Iar în timpul îmbolnăvirilor trupului, de obicei facem aşa: de îndată ce se înteţeşte febra în noi sau creşte temperatura, luăm chinină; dacă încep să ne doară plămânii, după sfatul medicului, mergem să ne tratăm unde este clima caldă şi aşa mai departe. Într-un cuvânt, ne grăbim să prevenim dezvoltarea bolii cât nu este timpul trecut. Exact aşa ne sfătuieşte să facem preasfinţitul Teofan şi atunci când iau naştere în noi gândurile şi dorinţele păcătoase, curmându-le chiar la început.

- Să nu credeţi - scrie el - că puteţi îngădui, fără să fiţi pedepsiţi, libertate gândurilor, sentimentelor, cuvintelor şi faptelor. Trebuie să le ţineţi pe toate în frâu şi să le dirijaţi singuri... Dacă încep să vă vină în minte gânduri păcătoase, alungaţi-le imediat... Dacă vrăjmaşul este neobservat şi îngăduit, să vă aşteptaţi fie la răni, fie la zdrobire. Insă, dacă vrăjmaşul este observat, nu este înfricoşător. Doar să vă răstiţi la el - şi va fugi. Vicleşugul vrăjmaşilor noştri duhovniceşti este că imediat ce sunt descoperiţi, fug, deşi acest lucru, desigur, nu se întâmplă întotdeauna. Există şi în acest caz ştrengari care, neţinând cont de nimic, tot vin şi ne sâcâie.

În cazurile în care gândurile nu pleacă şi continuă în mod sâcâitor să ne tulbure sufletul, sfântul ne sfătuieşte să întărim starea de veghe şi să-L chemăm pe Dumnezeu în ajutor.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 81)