Să priveghiaţi, să vă ţineţi cu mâinile, să alergaţi când într-o parte când în alta, grijindu-vă să nu întâmpinăm fără de veste, vreo furtună, să nu lovim vreo piatră ascunsă, să nu cădem în vreun smârc şi, astfel, să păţim vreun necaz. Căci de aceea am părăsit lumea, poftele trupeşti şi voia noastră, ca să avem răbdare, să facem fapte bune, să ne încununăm şi să ne învrednicim împărăţiei cereşti, unde nu va mai fi osteneală, durere, întristare şi chin.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 34)