Vai de noi! Tare ne înşelăm, şi noi monahii şi voi mirenii, dacă punem mare bază pe viaţa aceasta! Să trăim aici pentru viaţa cea veşnică. Să trăim pe pământ pentru ceruri. Să trăim aici pentru rai, pentru bucuria cea fără de margini care ne aşteaptă dincolo de mormânt. Vai de noi dacă punem bază în hoitul ăsta de trup, în blestematul ăsta vrăjmaş, care se luptă cu noi până la moarte! N-aţi auzit ce spune Apostolul Pavel? Grija trupului să nu o faceţi spre pofte. Adică să-i dăm trupului mâncare cu raţiune, şi băutură şi odihnă, dar cu cumpătare. Aţi auzit mai înainte un cuvânt al Sfântului Asterie al Amasiei, ce se întâmplă din mâncarea şi băutura multă: se întâmplă scleroză, din cauză că sângele se îngroaşă şi se încheagă pe vine, şi îl vezi pe om sclerozat, îl vezi paralizat, boala lui Parkinson, boală de stomac, ulcer duodenal, ulcer stomacal, auzi şi cancer, ciroză şi aşa mai departe.

(Ne vorbeşte părintele Cleopa vol 10, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 38)