Există poruncă mare repetată de Iisus Hristos, încât insistă: „Să vă iubiți unul pe altul!”. Practic e greu. Nu poți chiar să iubești pe toți. Bine, asta se înțelege. Dar, cu niciun chip să nu urâți! Dacă nu urăști, nu mai ești în apă, ești pe scară, pe prima treaptă. Dar ești pe uscat! Și sigur că treptele merg până la treapta dragostei de sus. Ești liber și ai posibilitatea de a urca, dacă nu urăști. Deci este un început doar. Adică, dacă ești pe prima treaptă, ești salvat. Și atunci ceva sfânt din noi ne spune: „De ce să stau chiar așa pe ultima treaptă? Ia să pășesc mai sus!”. Se întâmplă de capeți o bucurie pe care nu o cunoșteai, dar care te odihnește și te silește la a treia treaptă. Și tot așa, și tot așa, până când ajungem la dragoste, care este legătura desăvârșirii.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbește Părintele Arsenie, vol. 3, Editura Episcopiei Romanului, 1998, p. 31)