„Ştefan al Moldovei, ai trăit veacuri în sufletele româneşti şi vei trăi de-a pururea. Sămânţa ce-ai pus în inimile noastre a rodit şi poruncile tale s-au îndeplinit. În numele tău şi al marilor tale fapte, am găsit izvorul nesecat al răbdării în timpul de umilinţă şi al curajului în timp de restrişte. Insuflă-ne duhul sfintei uniri în inimile noastre, pentru ca să putem duce înainte greaua sarcină a Statului nostru întregit, fiindcă multe şi îndelungate silinţe și necurmată şi înţeleaptă muncă se așteaptă de la noi pentru a fi în stare să păstrăm și să consolidăm tot ceea ce am dobândit prin atâtea jertfe.”

(Extras din cuvântarea Regelui Ferdinand I ținută la Mănăstirea Putna, pe 16 mai 1920)