Ziua de sâmbătă este prin excelență închinată pomenirii celor adormiți, a celor dragi plecați dintre noi, fie că au „pornit” mai devreme pe drumul veșniciei, fie că Dumnezeu le-a hărăzit mai mult timp de a ședea aici, pe pământ.

Pentru noi, cei rămași în viață, fiecare zi, dar mai cu seamă cea de sâmbătă, ar trebui să fie un prilej de bucurie duhovnicească pentru faptul că doar noi, cei rămași în viață pe pământ, ne mai putem ruga și face fapte bune pentru sufletele lor, mutate de pe pământ. Cum? Prin scrierea unui pomelnic spre a fi pomenit la Sfânta Liturghie și la slujbele de pomenire, prin aprinderea unei lumânări, și mai mult de atât, prin a da de pomană – a face milostenie – unei persoane nevoiașe, neputincioase, fără posibilități materiale! Câte persoane care au nevoie de ajutor nu sunt! Trebuie doar să ne uităm în jurul nostru! În fiecare dintre acestea se oglindește chipul lui Hristos!

Din acest motiv, putem împlini o întreită bucurie: una, pentru sufletele celor adormiți, a doua pentru cei nevoiași, și, a treia, pentru noi înșine, pentru că fiecare faptă de milostenie este scrisă în cer în „Cartea Vieții” cu litere de aur!

Așadar, ar fi bine să săvârșim cât mai multe fapte bune, de milostenie, în numele celor mutați la Dumnezeu, sperând ca El – Dreptul Judecător – să așeze sufletele lor acolo „unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”.