Se apropie Crăciunul. Isterie generală. Supermarket-urile, străzile și piețele sunt arhipline de oameni care s-au înarmat cu gândul de a pune cât mai multe pe masă și sub tradiționalul brad de Crăciun. Aleargă să prindă cât mai multe la ofertă, din dorința de a nu le lipsi nimic și convinși că doar masa bogată arată că, într-adevăr, a fost Crăciunul.

În era contemporană, Crăciunul și-a pierdut adevăratul sens pentru mulți dintre noi. Noua generație tinde tot mai mult să asocieze Crăciunul cu mâncarea, distracția, vacanțe la munte și alte lucruri lumești, îndepărtându-se și mai mult de principalul motiv al sărbătoririi Crăciunului, acela de a sărbători nașterea Mântuitorului. Mass-media a comercializat și a „brand-uit” Crăciunul enorm de mult, smulgând multe suflete din atmosfera creștinească a nașterii lui Iisus.

În goana noastră după plăceri și desfătări lumești, pe care le considerăm necesare și neapărate, începem să uităm din ce în ce mai mult de Dumnezeu, îndepărtându-ne de el. Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică  mai mult. Se poate ca cineva sa nu aibă nimic, dar dacă îl are pe Dumnezeu, nu dorește nimic.

La început omul avea comuniune cu Dumnezeu. După aceea, însă, când s-a departat de harul lui Dumnezeu, a fost ca unul care, după ce trăise în palat, s-a aflat pentru totdeauna afară de el, pe care îl vedea numai de departe si plângea. Precum copilul suferă când se departează de mama lui, tot așa și omul suferă și se chinuiește când se departează de Dumnezeu.

Din pricina păcatului, care s-a pus ca o pânză de păianjen pe sufletul nostru, nu ne dăm seama de gravitatea păcatului.

Sfântul Irineu spunea că: „Prin nașterea sa, Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni dumnezeu”. Acest citat ne arată profunzimea importanței sărbătorii nașterii lui Iisus, care este adevăratul motiv de sărbătoare.

Sărbătorile de iarnă sunt pentru noi toți, indiferent de vârstă, momente de renaștere duhovnicească și bucurie de a fi creștini, iubitori de Dumnezeu și de aproapele în care Hristos se arată in chip văzut. Cu ocazia acestor sărbători și nu numai, avem prilejul să ne manifestăm credința și să arătăm că suntem cu adevărat creștini.

Cu venirea Mântuitorului, istoria lumii se răstoarnă pentru totdeauna din tenebre în lumină şi bucurie. Întruparea lui Dumnezeu în Iisus Hristos este chiar timpul care se împlineşte şi intră în plinătatea sa, creaţia ajunge la desăvârşire. Această Bucurie de nedescris este împlinirea tuturor Scripturilor şi a tuturor vechilor profeţii. Mai mult, acest eveniment este în însăşi inima aventurii întregului cosmos. Expansiunea galaxiilor, naşterea şi reuşita vieţii pe planeta noastră, apariţia şi istoria omului, totul converge spre această clipă, căci toate prin El s-au făcut, prin El, Cuvântul lui Dumnezeu…. De atunci, până şi cei mai antireligioşi oameni numără zilele şi secolele începând cu unică dată ce împarte istoria în două: „Înainte de Hristos” şi „După Hristos”.

Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită de îngeri ca fiind bucurie mare pentru tot poporul, pentru că ea este bucuria mântuirii. Iar pentru că vestea aceasta a mântuirii adusă de îngeri oamenilor a fost primită cu credinţă, ea a rodit atunci bucurie mare în sufletele credincioşilor şi rodeşte şi acum bucurie din an în an. Iată de ce Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei pe care ne-o dăruieşte nouă Dumnezeu-Tatăl în Fiul Său, Hristos-Mântuitorul, prin lucrarea Sfântului Duh, în Biserică şi în sufletele credincioşilor.

La sărbătoarea Nașterii Domnului Hristos se spune în Sfânta Liturghie: "Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței. Că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui Dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus - și cum sfârșim? - Doamne, mărire Ție!" Îi aducem mărire Mântuitorului pentru toate cele ce s-au întâmplat atunci și pentru toate câte le prăznuim la sărbătoarea Nașterii Mântuitorului.

Momente de bucurie oferă oamenii de Crăciun prin vestirea Nașterii Domnului. Cei care colindă se aseamănă îngerilor și aduc bucurie în casă. Așa se explica faptul că obiceiul colindatului a reușit să treacă în al treilea mileniu de existență fără a-și pierde valoarea, pentru că fiecare an reprezintă un „astăzi” continuu, iar pruncul Hristos se naște de fiecare dată, aduce mereu bucurie oamenilor și le reîmprospătează nădejdea veșniciei.

Cu ocazia Crăciunului, toate familiile din lume au motiv de bucurie, mai ales cele sărace. În casele sărace pătrunde mai bine speranța in ziua de Crăciun și își face loc credința că Dumnezeu nu îi uită niciodată pe oameni, ci le poartă de grijă. Iisus s-a născut într-o familie modestă, Iosif și Maria au rătăcit mult timp prin Betleem până să găsească loc de odihnă, însă cu toate acestea Dumnezeu a binecuvântat această familie și au primit cel mai mare dar, dorit de orice familie de pe pământ: un Prunc Dumnezeiesc, care va șterge păcatele lumii. Gândind la acest lucru, în casele sărace nu ar trebui sa fie urmă de tristețe in ziua Crăciunului, căci tuturor Dumnezeu le poartaă de grijă și va rândui în așa fel încât să se risipească durerea și întristarea de pe fețele oamenilor când va socoti el că este mai de folos pentru mântuirea lor.

În viaţa noastră de fiecare zi, dar mai ales în aceste zile de sărbătoare, să oferim celor din jurul nostru daruri şi semne ale bucuriei. Să aducem bucurie în casele şi în sufletele în care se află tristeţe şi singurătate, boală şi sărăcie, suferinţă şi înstrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor cu fapte ale iubirii noastre frăţeşti, ştiind că adevărata credinţă este „credinţa lucrătoare prin iubire“ (Galateni 5, 6).

Sufletul omenesc este însetat după bucuriile vieții pământene, dar și după cele veșnice. Despre o astfel de bucurie le-a vorbit Iisus ucenicilor Săi, când a prevestit Patimile Sale: „Deși voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22). Toți năzuim spre bucurii, ne spune cartea Sfântă, și pentru aceasta trebuie să găsim calea bucuriei și să ținem cont de acel „șir al Fericirilor” de care a vorbit Iisus Hristos.

Sărbătorile de iarnă sunt pentru noi toți, indiferent de vârstă, momente de renaștere, bucuria de a fi creștini. Noaptea Crăciunului aduce cu ea freamătul emoțiilor și fiecare dintre noi încearcă senzații după puterea sufletului. Ne fascinează albul zăpezii, mirosul bunătăților din cuptor, vinul – „Domnul ne dă vinul care veselește inima omului... și pâinea care întărește inima omului” (Psalmul 103,  16-17).

Noi, ca și creștini, trebuie să-L avem pe Hristos în casele, inimile și obiceiurile noastre. Dacă aceste sărbători le prăznuim și ne bucurăm de ele numai prin împodobirea pomului de Crăciun și a tot ce este în jurul nostru, prin distracții și petreceri, atunci nu am dobândit absolut nimic pentru folosul sufletului nostru din aceste sfinte zile. Într-adevăr, este foarte frumos și impresionant când vedem noaptea lumini colorate la balcoanele și în copacii caselor, pe străzile principale și în vitrinele marilor magazine. De toate acestea ne-am desfătat și ne vom desfăta, însă există un dar…

Pentru că dacă înlăuntrul nostru nu trăim o schimbare dătătoare de viață, o prefacere a sufletului nostru în iesle duhovnicească, atunci la nimic nu ne vor folosi ornamentele încântătoare și multicolore, distracțiile și darurile. Dacă voi și eu nu trăim renașterea noastră personală și dacă în inimile copiilor noștri nu semănăm nădejdea mântuirii, atunci sărbătorile și-au pierdut scopul lor. Și l-au pierdut pentru că a găsit inimile noastre înghețate, indiferente, închise. Sărbătorile care vin în fiecare an nu sunt numai pentru urări și „La mulți ani!”, ci pentru a ne crea neliniști evanghelice și duhovnicești. Adică, în ce măsură vom deveni creștini mai corecți, cu mai mult duh smerit, cu mai multă răbdare, îndelungă răbdare și îngăduință în călătoria vieții noastre. Jucăriile, darurile, împodobirile, pomii, luminile și revelionul sunt pentru consum, iar nu pentru suflet. Toate cele pentru suflet sunt oferite în biserică. Aici sunt sfintele slujbe, aceste slujbe minunate ale acestor zile cu încântătoarele noime pe care le cântă Biserica noastră.

Pentru noi, creștinii ortodocși, Hristos nu S-a născut acum 2000 de ani și atât, ci El continuă să fie prezent, Dumnezeu viu, Care ni se dăruiește în fiecare zi prin Sfintele Taine, prin Sfânta Sa Biserică, prin Sfântul Său Potir. Dumnezeiasca Împărtășire, duhul pocăinței, Sfânta Mărturisire, rugăciunea cu lacrimi, cuvântul evanghelic și multe altele sunt cele care Îl aduc pe Hristos în inimile noastre, și numai așa putem prăznui cum trebuie Nașterea lui Hristos. Și atunci toate se înduhovnicesc, și formele și ornamentele sărbătorilor, făcând să fie inundate inimile noastre de dragoste și iertare.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că: „Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate.” Bucuria noastră se întemeiază în unicul şi bulversantul fapt că Dumnezeu există şi a venit la noi, în intimitatea noastră. Dumnezeu este, şi aceasta este de ajuns. A te bucura deplin de ceea ce El este şi a-I mulţumi pentru aceasta în toată clipa şi în tot locul, înseamnă să pui începutul celei mai înalte lucrări, cea mai opusă egoismului, lepădarea de sine. Aceasta înseamnă să intri în lepădarea totală, ca a Celui ce S-a golit pe Sine născându-Se în iesle şi să nu mai vezi decât splendoarea slavei lui Iisus. Frumuseţea Lui ne transformă…

Anul acesta am simțit mai mult ca niciodată tristețe văzând atâta lumină artificială și colorată de beculețe, moși crăciuni, brazi, clopoței… nimic care să amintească de fapt de Pruncușorul Iisus, atâtea împodobiri, înveșmântări… degeaba!

Ne mințim pe noi, îi mințim și pe copii, prea puțini așteaptă și altceva în afară de cadouri de la Moșul. Da, e o mare tentație să mergem “bucuroși” la Biserică, să ne întoarcem “mulțumiți”, iar acasă să ne vedem de mâncare, eventual cadouri, rude etc. Se apropie Praznicul Nașterii lui Hristos. Să-L căutăm toți pe Hristos. Dar oare unde-L vom afla? În Biserică, în Credința Ortodoxă, în Dumnezeiasca Liturghie, în Dumnezeiasca Împărtășanie, în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiție, în Sfânta Spovedanie și în toate celelalte Sfinte Taine; în rugăciune, în poruncile evanghelice, în milostenie, în dragostea față de vrăjmași, în conștiința liniștită, în inima pașnică. Da, pe Hristos Îl vom afla în inimile noastre, căci: „Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este”.

Cu ocazia marelui praznic al Nașterii Domnului să-L rugăm pe Dumnezeu să facă din casa noastră peștera, iar din sufletul nostru ieslea în care să se nască Pruncul Sfânt, care cu harul Preasfântului Duh să aducă bucurie și pace in casele noastre.