Da, mari sunt aceste zile. În aceste zile s-a săvârşit împăcarea Cerului cu pământul, a fost ridicat blestemul de la oameni şi a fost dată credincioșilor binecuvântarea, a fost biruită moartea, a fost dăruită învierea şi nemurirea, altfel spus a doua fiinţare, a fost dat harul Botezului. În aceste zile mari au fost săvârşite de către dreptatea și milostivirea lui Dumnezeu lucruri de care s-a spăimântat Cerul şi pământul s-a cutremurat ca frunza, s-au despicat stâncile din munţi, soarele s-a întunecat, iar trupurile celor morţi au înviat şi au ieşit din morminte, arătându-se multor locuitori ai Ierusalimului. Iată de ce zilele Săptămânii Patimilor sunt numite şi „Mari” şi iată ce lucruri nemaipomenite şi binefăcătoare s-au petrecut în răstimpul ei! O, de s-ar despica la fel ca stâncile şi inimile împietrite ale intelectualilor necredincioşi, ale următorilor lui Tolstoi, paşkoviştilor, ştundiştilor şi rascolnicilor!

Aşadar, lumea stihiilor şi a omului până acum dăinuie şi săvârşeşte binefăcătoarea sa alergare mulţumită faptului că în Biserica lui Hristos este înfiptă neclintit crucea şi este cinstit cu credinţă şi cu dragoste Dumnezeu-Omul, Cel răstignit pe ea, Care, dându-Se pe sine la pătimire şi la moarte pentru noi, ne-a dăruit spre înnoirea firii omeneşti căzute Trupul Său cel Dumnezeiesc şi Sângele Său cel de viaţă Făcător; pentru care până în ziua de astăzi se perindă după a lor rânduială vremurile anului: primăvara, vara, toamna, iarna; pentru care până în ziua de astăzi nu încetează a se naşte oameni, iar vietăţile toate şi pământul dau felurite roade spre desfătarea şi hrana noastră. O, negrăita milostivire a lui Dumnezeul O, îndelungă răbdarea Lui! O, înţelepciunea şi dreptatea lui Dumnezeu cea nesfârşită! Domnul ne-a dăruit atât de nesfârşit de mult, iar noi ce am adus sau ce îi vom aduce Lui spre mulţumire? Viaţa noastră, ticăloasă, nesimţită, nebunească, multpătimaşă!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 29-30)