Pe noi, cei ce eram morţi prin greşelile noastre, Dumnezeu ne-a înviat prin Hristos. Aici se află toată esenţa creştinismului! Pentru aceasta a venit Domnul pe pământ, spre aceasta este aţintită întreaga chivernisire a mântuirii noastre în sfânta Biserică! Am căzut şi am murit. Ne ridicăm prin Hristos şi începem să trăim o viaţă nouă.

Dar, fraţilor, acestă moarte şi această înviere din morţi nu sunt lucruri vizibile, palpabile, ci sunt ceva care se petrece în chip nevăzut, înlăuntru, în inima omului. Apostolul Pavel spune despre păgâni: eraţi morţi (Ef. 2, 1), şi apoi adaugă: şi noi – adică iudeii – eram morţi, când eram asemenea vouă (Ef. 2, 5). Aşadar, şi păgânii, şi iudeii cei asemenea lor – după cuvântul Apostolului – erau morţi până la primirea Mântuitorului Hristos. Totodată, ei mergeau, vorbeau, munceau, făceau negoţ, se judecau şi altele; făceau tot ce le este propriu oamenilor vii să facă. Apoi, când aceştia şi alţii au început să creadă în Domnul, ne spune Apostolul că au înviat în Hristos, cu toate că, din afară, continuau să ducă aceeaşi viaţă omenească, la fel ca mai înainte. Aşadar, au înviat în inima lor, în conştiinţa lor în faţa lui Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, aşa cum, mai înainte, fuseseră morţi pentru Dumnezeu în inimile lor.

Opriţi-vă, fraţilor, atenţia la acest caracter invizibil al învierii noastre întru Hristos! Ea este nevăzută, aşadar nu putem stabili nimic vizibil drept indiciu şi dovadă a faptului că ea există în noi, că s-a înfăptuit şi că lucrează. Semnele trebuie să fie lăuntrice, nevăzute, ca şi întreaga lucrare...

Vă pun în vedere aceste lucruri, ca să vă îndemn să pătrundeţi înlăuntrul vostru şi să cercetaţi cu mai multă atenţie trăsăturile învierii lăuntrice întru Hristos, ca apoi să puteţi răspunde cu hotărâre dacă ea lucrează în voi sau suntem vii doar în aparenţă, iar în realitate suntem morţi. Şi, aflând cum este, ori să ne bucurăm, ori să ne aprindem de râvnă pentru a înlătura cele netrebnice, ca să instaurăm ceea ce trebuie să se afle întotdeauna în cei renăscuţi în Iisus Hristos.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, 2011, pp. 171-173)