Etica reprezintă o trăire umană, o stare de spirit, o trăire naturală fără eforturi comportamentale. Etica nu se învaţă din tratate sau coduri de specialitate. Pentru etică nu ar trebui să existe norme pe care trebuie să le respecţi ad literam.

Etica o ai sau nu o ai. Dacă un om, structural are o conduită naturală şi bună ce îşi extrage esenţa din darurile divine, nu are nevoie de tratate de etică decât pentru a-şi cultiva nobleţea şi fineţea sufletească şi intelectuală. Dacă alt om, structural are o conduită nepozitivă în relaţiile cu ceilalţi oameni, toate filosofiile şi tratatele din lume nu îl pot ajuta să îşi depăşească condiţia. În viaţă poţi să fi un bun profesionist, dar să ai calităţile umane atrofiate şi poţi să fii un om înnobilat de frumos şi de limpezime în activitatea de coordonare sau aplicare a unor decizii, fără prea multă şcoală. Omul trebuie să aibă mai întâi cunoaştere - şi aceasta să fie vitaminizată prin cunoştinţe pe tot parcursul vieţii. „Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare”, spune un cântec.

Educaţia şcolară şi universitară este esenţială pentru înmulţirea talanţilor (talentelor). Un om poate deveni un medic desăvârşit, după ce a studiat foarte bine ştiinţele medicale; la fel, un inginer. Dar, un om poate avea o abilitate economică sau managerială extraordinară, înainte de obţinerea unei diplome de specialitate. Şcoala îl ajută să cunoască mai întâi alfabetul în domeniu, apoi detaliile şi mecanismul sistemului. Economia de azi are o dinamică şi o sensibilitate care îşi găseşte, de multe ori, explicaţia în cărţi, după terminarea evenimentului.

Etica în economie trebuie să reprezinte acea conduită umană a bunăstării. Atunci când omul conştientizează valorile fundamentale ale vieţii, adevărata frumuseţe şi bogăţie, se apropie de ştiinţa curată cu efect profilactic, terapeutic şi vitaminizant pentru minte şi suflet.

Părintele Arsenie Boca ne arată că, „precum urmărim o armonie între facultăţile sufleteşti, tot aşa trebuie să urmărim o armonie şi între cunoştinţele din mai multe domenii, precum şi o sinteză a acestora cu viaţa. Multă ştiinţă îl apropie pe om de Dumnezeu, puţină ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă, şi de Dumnezeu. Iar omul atâta preţuieşte, câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine. Dumnezeu i-a dat o valoare mare, însă trebuie şi el să şi-o câştige”.

Este bine să ne înnobilăm valorile dăruite de Dumnezeu prin ştiinţă dar, de multă ori le atrofiem şi ştiinţa nu mai poate ajuta un om devitalizat. De asemenea, avem discernământul de a alege între bine şi rău, pot fi şi abordări ştiinţifice sau culturale care ne fac rău.

Dacă omul are viu acel principiu al bunei-cuviinţe va fi fericit, înţelept şi bogat.

Bine ar fi ca toţi oamenii să se înţeleagă între ei şi să fie toţi bogaţi din punct de vedere spiritual, cultural şi economic.

Tot Părintele Arsenie Boca spune că „nici sărăcia nu te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte”. Trebuie doar să vedem percepţia pe care o avem asupra vieţii şi mijloacele prin care ne atingem scopurile. Din păcate, astăzi multe mijloace au devenit scopuri, ele reprezentând chipul cioplit la care ne închinăm, într-un ritual de bussines rău înţeles şi aplicat.