Asceza nu anihilează trupul, ci tinde spre sfințirea lui. Nevoințele trupești au drept scop transformarea sau convertirea mișcărilor trupești inferioare, iraționale, potrivnice firii și vocației omului, în mișcări raționale, conform firii. Adevărata atitudine ascetică față de trup nu urmărește și nu justifică distrugerea sau minimalizarea lui, ci cere pătrunderea sa de către puterea sufletului.

(Preot Ioan C. Teșu, Teologia necazurilor, Editura Christiana, p. 72)