Sentimentul păcătoșeniei noastre

Cuvinte duhovnicești

Sentimentul păcătoșeniei noastre

Toată durerea voastră să I-o încredinţaţi Domnului cu tot sufletul. Şi El, Care nimic nu doreşte aşa cum doreşte mântuirea sufletului, vă va învăţa şi vă va îndruma şi putere vă va da să urmaţi îndemnurile Lui.

Izbânda în viaţa duhovnicească este arătată de conştiinţa tot mai mare a nimicniciei noastre în sensul deplin al acestui cuvânt, fară nici o limitare; astfel că, îndată ce ni se acordă preţuire în orice privinţă ni s-ar acorda, lucrarea merge prost. Şi este primejdios. Vrăjmaşul se aşază lângă noi şi începe să ne păcălească, iar atunci aruncă plasa şi ne putem împiedica. Sufletul care îşi acordă valoare este întocmai ca cioara vopsită în alb.

Cu cât mai păcătoşi vă veţi simţi, cu atât mai dreaptă calea voastră va fi. Însă trebuie să ajungeţi acolo încât sentimentul păcătoşeniei voastre să vină în chip natural din adâncul sufletului, nu să fie insuflat dinafară de cugetul vostru sau de cuvintele altora.

Fugiţi de încrederea prea mare în sine şi de nădejdea în oameni. Toată durerea voastră să I-o încredinţaţi Domnului cu tot sufletul. Şi El, Care nimic nu doreşte aşa cum doreşte mântuirea sufletului, vă va învăţa şi vă va îndruma şi putere vă va da să urmaţi îndemnurile Lui. Rugăciunea este suflarea vieţii duhovniceşti, precum simţiţi şi voi singuri. De aceea nici nu are rost să mai vorbim... Rugaţi-vă cu râvnă. Rugaţi-vă neîncetat: Domnul este aproape şi ajutorul Lui este aproape... în fiecare clipă.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 251-252)

Citește despre: