„Prin ce a strălucit un călugăr și un păstor abia cunoscut? Prin frică de Dumnezeu, prin tăcere, prin rugăciune, prin îndreptarea întregii sale vieți a nădejdii pe care a avut-o doar către Dumnezeu, necunoscând pe nimeni important, pe nimeni pe care să se bizuie”, a afirmat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În continuare, ierarhul a vorbit despre ceea ce reprezintă păstorul în istoria Mântuirii: „Dacă citim în paginile Sfintei Scripturi, descoperim cum Dumnezeu i-a chemat de la necuvântătoare, de la turma de oi, pe oameni importanți, care au deveni profeți sau regi ai lui Israel”.

De la patriarhul Avraam și profetul David și până la păstorii de pe câmpul din Betleem, „păstorii s-au bucurat de daruri negrăite, cum s-a bucurat și păstorul cel smerit din satul Basarabi”.

Ierarhul l-a pomenit și pe duhovnicul Cleopa de la Neamț, care a păstorit oile cel puțin 10 ani înainte de a deveni stareț: „Când Dumnezeu a hotărât, l-a pus, de la cele necuvântătoare, în fruntea unei obști și a stat alături de ierarhi, de teologi și de oameni care au iubit Biserica în vremuri grele”.

Mântuitorul Iisus Hristos însuși este comparat cu un păstor în Noul Testament, a amintit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

„El, Care a fost Păstorul cel Bun, a luat pe umeri oaia cea rătăcită și a dus-o în staul. De aceea, arhiereul, atunci când poartă veșmântul pe umeri, spune rugăciunea: «Pe umeri ai luat firea noastră cea căzută, Hristoase Dumnezeule, și ridicând-o la Tatăl, ai îndumnezeit-o»”, a menționat el.

De același mare dar și de mare cinste de la Dumnezeu s-a învrednicit și smeritul păstor din satul Basarabi, de pe apa Lomului, a afirmat Părintele Episcop Vicar: „Acesta a fost marele dar al unui păstor simplu, necunoscut de oameni, dar neuitat de Dumnezeu”.

El a explicat că „sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie ne arată că Dumnezeu nu uită să răsplătească pe cei care-și pun nădejdea în el”.

La fel l-a răsplătit și pe sfânt, „după o viață smerită, după faptele bune, după sensibilitatea ieșită din tipare, după canonul aspru luat pentru păcate făcute fără voia lui, pentru simpla pășire peste un cuib de păsări ascuns în iarbă, trei ani să mergi desculț, să înfrunți gerul dar și arșița, spinii și zăpezile, pentru a arăta dragostea față de Dumnezeu și de întreaga Creație”.

„Prin exemplul strălucitor al vieții lui de păstor și de călugăr smerit, pe toți ne îndeamnă să ne punem nădejdea în Dumnezeu”, „să-L iubim pe El și să căutăm răsplată de la Dânsul”, a mai spus ierarhul.

„Ne rugăm ca să păzească Cetatea Bucureștilor și pe toți cei care îl cinstesc, toți cei care înțeleg cuvintele Mântuitorului: Învățați-vă de la mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre”, a încheiat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

Sursa: basilica.ro