Canoanele sunt reguli orientative scrise de Sfinții Părinți sau de Sinoade ale Bisericii, pentru păcatele foarte mari. Preotul duhovnic poate discerne, prin darul Duhului Sfânt, ce canon să dea penitentului. Canonul este ca un medicament, el nu este o pedeapsă, ci o regulă de îndreptare. Canonul cel mai important este să nu mai faci păcatul. Apoi celelalte: rugăciuni, metanii, post etc., sunt pentru o ordonare a vieții și pentru o evitare a izvoarelor păcatului. Oprirea de la Sfânta Împărtășanie este un mijloc de a nu necinsti Sfintele Taine de către cei păcătoși (grav) și de a nu lua foc arzător pentru nevrednicie. Ea este necesară în unele cazuri. Odată ce duhovnicul a rostit formula de dezlegare, "iar eu nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce mi-este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin", păcatele sunt iertate, dar rana cauzată de ele trebuie vindecată prin: 1. refuzul păcatului 2. rugăciune 3. post 4. iubire și iertare 5. evitarea prilejurilor de păcatuire 6. spovedania frecventă, curată și totală 7. milostenie E ca la doctor. Ți se taie rana, dar dacă mănânci în continuare e-uri și toxine, rana reapare. Pr. I. Istrati