De-a lungul celor trei ani și șase luni de prigoană ale crudului împărat Valerian au mărturisit pe Hristos surorile fecioare Rufina și Secunda (pomenite la 10 iulie), papa Ștefan al Romei  (2 august) și urmașul său, Sixt al II-lea precum și diaconul Laurențiu (pomeniți amândoi la 10 august), episcopul Fructuosus al Tarragonei împreună cu diaconii Augurius și Eulogius (21 ianuarie), Priscus, Malhus și Alexandru din Cezareea Palestinei (28 martie), precum și – probabil – fecioarele Maxima, Donatilla și Secunda (din Thuburbo, azi în Tunisia, pomenite la 30 iulie). Alături de aceștia și de mulți alții se numără și fecioara Agripina din Roma.

Din scurta însemnare despre Sfânta Agripina, regăsită în Sinaxarul Constantinopolitan (și în mineiele noastre), se știe doar că provenea dintr-o familie nobilă și că „de mică dădea miros inimilor credincioșilor ca un trandafir într-o grădină” prin faptele sale. Dintr-o versiune latină a vieții ei, scrisă probabil în secolul al VIII-lea (Bibliotheca hagiographica Latina antiquae et mediae aetatis, vol. 1 Bruxelles, 1898, p. 29, n. 173) se mai știe și că nobila Agripina era o fecioară care strălucea prin faptele ei de milostenie și a fost martirizată la Roma, în vremea lui Valerian, într-o zi de 23 iunie. Din imnurile canonului din Minei se mai pot extrage alte câteva informații, precum aceea că a fost bătută cu toiege și trântită la pământ de persecutorii ei, dar ea nu și-a lepădat credința pentru Hristos. În cele din urmă, după alte torturi, printre care zdrobirea oaselor, rușinea de a fi expusă în public fără haine, iar apoi punerea ei în lanțuri din care a fost slobozită de un înger, aceasta și-a dat sufletul în mâinile Atotputernicului, fie din pricina torturilor, fie tăindu-i-se capul. 

Cinstirea Sfintei Agripina

Deși sumară în detalii, istoria sfintei nu se încheie aici. Trupul muceniței fecioare a fost îngropat în cimitirul bazilicii romane San Paolo fuori le mura, dar mai târziu a fost luat în secret de trei fecioare, Bassa, Paula și Agatonica (care au mucenicit și ele apoi în Cartagina, fiind pomenite la 10 august). Acestea au părăsit Roma și au plecat pe mare în Sicilia. Mai întâi sfintele moaște au rămas într-o grotă (Gotta di Drafone, sau della Lamia, numită astăzi Peștera Sfintei Agripina) din preajma orășelului Mineo (situat într-o zonă muntoasă din sud-estul Siciliei). Se știe din viața unei sfinte locale, matroana Euprexia (pomenită la 5 ianuarie), că aceasta s-a îngrijit de mutarea sfintelor odoare în oraș, după ce fiica ei oloagă Theogonia s-a vindecat fiind adusă la acea peșteră. Așa se face că moaștele au ajuns chiar în casa ei, cu binecuvântarea episcopul Grigorie de Agrigento, la 17 mai 263. Mai târziu, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, pe acel loc a fost ridicată o biserică, sfințită se pare în anul 312 de episcopul Severin al Cataniei. Datarea potrivit legendei este însă chestionabilă, cercetările arheologice atestând construcția bisericii Sfintei Agripina prin secolele VIII-IX, perioadă în care au existat în regiune doi episcopi cu numele mai sus-pomenite.

Tot în sinaxar se mai face o mențiune despre un asediu al orașului de către sarazini sau agareni (arabi). Aceștia au intrat în biserică  și au vrut să profaneze Sfintele Moaște, dar nu au putut, fiind opriți în mod miraculos, deși nu se menționează cum anume. Despre Sfintele ei  Moaște se mai spune că a vindecat pe leproșii care s-au rugat acolo. În Mineo și în întreaga Sicilie, Sfânta Agripina este considerată ocrotitoarea împotriva furtunilor maritime, a leprei și a duhurilor rele, ziua muceniciei sale fiind o sărbătoare însemnată.

Datorită comunității grecești destul importante în Sicilia acelor veacuri, cultul Sfintei Agripina s-a răspândit și în Răsărit, fiind receptată în calendarul ortodox. Potrivit surselor haghiografice slavone, moaștele ei au fost transferate în secolul al XI-lea la Constantinopol. De aici, urmele sale pământești se pierd. Mai este de notat și faptul că sfânta e înfățișată în pronaosul bisericii mari de la mănăstirea Cozia, pictura fiind datată pe la 1390, dar și în alte mănăstiri precum Dečani și  Gračanica (Serbia).

În Apus, pe lângă ziua martiriului (23 iunie), mai e sărbătorită și la 17 mai (aducerea moaștelor în Mineo) precum și în a treia miercuri din Postul Mare. O zi specială de sărbătoare îl mai constituie primul sfârșit de săptămână din august, într-o comunitate din metropola americană Boston, fondată de emigranți sicilieni din Mineo în cartierul North End. Aceștia au adus peste ocean cultul Sfintei Agripina, construind o capelă cu hramul muceniței. Iar tradiția organizării unei procesiuni cu statuia sfintei la începutul lunii august, devenită  sărbătoarea comunității italiene din Boston, datează din 1914, fiind respectată an de an.

Troparul Sfintei Agripina

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. 

Rugăciune italiană la sărbătoarea Sfintei Agripina

Doamne, i-ai dat Sfintei Agripina harul de a uni stâlparea martiriului cu floarea fecioriei. Iar nouă ne-ai dăruit ajutorul ei spre a birui patimile trupului și cursele acestei lumi, ca să ajungem la bucuriile cele veșnice, întru Hristos Domnul nostru. Amin.